Transferuri de stoc între magazine: când mutarea stocului bate o comandă nouă

Un produs care nu s-a vândut de săptămâni într-un magazin și se tot epuizează în altul arată ca un stoc pe care lanțul îl are deja. Dacă îl muți, nu ai nevoie de o comandă nouă, nu ai o cantitate minimă impusă de furnizor și nu aștepți livrarea. Uneori chiar e cea mai ieftină soluție. Studiile despre transferurile între magazine, numite în cercetarea operațională transbordări laterale (lateral transshipment), arată când merită, când costă mai mult decât economisesc și când nevoia de transfer e semnul unei alte probleme.

1. Transferurile corectează dezechilibrul, nu lipsa

Un transfer poate muta doar stocul pe care lanțul îl are deja. Când dintr-un produs e prea puțin în toată rețeaua, mutarea lui între magazine mută mai ales raftul gol. Un studiu pe 212 unități sanitare care își împart medicamentele a constatat exact asta: transferurile au avut un „impact mic asupra nivelului general de servire” atunci când stocul din tot sistemul era insuficient și au dat rezultate doar când exista destul în total, dar în locurile greșite¹. Așadar, prima întrebare privește totalul lanțului: dacă nu ajunge, răspunsul e o comandă, nu un transfer.

2. Cât costă un transfer

Transportul e partea vizibilă. La LC Waikiki, cel mai mare retailer de îmbrăcăminte din Turcia, mutarea unui articol între magazine costă aproximativ 1 până la 5% din prețul lui, iar trimiterea înapoi în depozit, 3 până la 7%². Partea ascunsă e munca din magazine. LC Waikiki trimite tot stocul unui produs într-un singur magazin în loc să-l împartă, din cauza „efortului considerabil, în muncă și timp, pe care îl cere sortarea unor astfel de articole”, iar fiecare magazin poate ambala sau despacheta marfă doar pentru un număr limitat de alte magazine pe săptămână².

În comerțul alimentar e și mai greu. Când cercetătorii au intervievat doisprezece retaileri alimentari din Germania despre prevenirea risipei, transferurile între magazine au ieșit o măsură cu impact mic, rar folosită; unul dintre retaileri a spus că „costurile logistice mănâncă profitul posibil”, iar în calcul intrau doar magazinele apropiate³. Un transfer merită când marja pe care o salvează e clar mai mare decât transportul plus timpul pe care i-l dedică cele două magazine:

3. Nu orice raft gol cere un transfer

O parte din cererea pentru un produs care lipsește nu se pierde, ci trece la cel mai apropiat înlocuitor. Într-un lanț de îmbrăcăminte sport cu 217 magazine, aproximativ jumătate din cererea nesatisfăcută pentru un pantof aflat în ruptură de stoc a mers la mărimea vecină a aceluiași model, o cincime la alte modele, iar restul, puțin peste un sfert, s-a pierdut⁴:

Împărțirea exactă e 51,7%, 20,2% și 28,1% și se schimbă când rupturile de stoc se înmulțesc: când lipsesc multe produse în același timp, mai puțini clienți găsesc un înlocuitor, iar vânzările pierdute cresc brusc⁴. Un transfer aduce cel mai mult la produsul fără un înlocuitor apropiat sau într-un magazin în care mai multe produse alăturate lipsesc în același timp. Ghidul despre rupturile de stoc arată cum găsești mai întâi aceste rafturi.

4. Ce magazine să legi între ele

Un lanț cu n magazine are n² rute posibile între ele, față de 2n dacă totul trece printr-un depozit⁶. Puține lanțuri pot gestiona sute de rute și nici nu au nevoie. Pe trei ani de vânzări alimentare, Griffin și colegii săi au arătat că gruparea magazinelor a căror cerere nu crește și nu scade împreună, astfel încât unul are stoc în plus când celălalt rămâne fără, păstrează cea mai mare parte a beneficiului transferurilor la o fracțiune din complexitate⁵. În practică, asta înseamnă grupuri mici de magazine apropiate, nu o singură rețea în care totul se mută peste tot.

Dacă muți stocul direct sau prin depozit depinde de costul transportului. Într-un model construit împreună cu brandul spaniol de îmbrăcăminte pentru copii Nanos, mutările directe au câștigat, cu excepția cazului în care transporturile prin depozit costau cam jumătate⁶; autorii notează că cifrele lor vin din cazuri generate artificial, așa că direcția e mai sigură decât cifra exactă.

5. Când transferurile arată spre o altă problemă

În rețeaua sanitară de mai sus, o treime sau mai mult din toată cererea a fost acoperită prin transferuri, iar autorii pun asta pe seama alocării inițiale: livrările veneau în cutii de mărime fixă, care nu corespundeau cu ce folosea fiecare unitate¹. Un lanț care mută în fiecare săptămână o parte mare din stoc între magazine îl alocă de obicei greșit de la început, iar ghidul despre punctul de reaprovizionare arată cum dimensionezi comanda fiecărui magazin după propriile vânzări.

Transferurile sunt și un cost al excesului, nu doar un remediu pentru el. Burlington Stores trece „transferul de produse către alte magazine” alături de reducerile de preț, printre reacțiile la stocul excedentar care „ne-ar reduce și mai mult profitul brut”⁷. Stocul care nu se vinde nicăieri e o problemă de stoc mort: retur, reducere de preț sau lichidare, nu un tur prin rețea.

6. O regulă săptămânală pentru transferuri

Aplică regula o dată pe săptămână, în aceeași zi în care magazinele primesc deja livrări, ca mutarea să meargă cu transportul existent. Apoi verifică ce a produs fiecare transfer acceptat: dacă produsul s-a vândut în magazinul care l-a primit sau doar stă acum pe alt raft.

7. Limite

Cele mai multe studii sunt modele testate pe date reale sau realiste, nu rezultate măsurate; două sunt citate după rezumat, iar studiul despre rețea vine din sănătatea publică, nu din retail. Împărțirea cererii pierdute vine din încălțăminte, unde mărimile se înlocuiesc una pe alta mai mult decât la majoritatea produselor. Costurile de transport și de muncă diferă mult de la o țară la alta și de la o categorie la alta.

Cum propune marql transferuri

marql citește vânzările și stocul pentru fiecare produs din fiecare magazin și propune un transfer doar acolo unde se aplică regula de mai sus: un magazin are mult peste stocul maxim, altul vinde produsul și e la punctul de reaprovizionare sau sub el, magazinului care trimite îi rămâne cel puțin o săptămână de vânzări, iar marja pe unități acoperă costul mutării lor. Depozitele sunt lăsate deoparte. Iată trei dintre mutările pe care le-a listat pentru Berezka Retail, un lanț de 20 de magazine din România, în povestea de succes:

Fiecare transfer e o propunere pe care un om o acceptă sau o respinge. Într-un lanț care folosește ERP-ul e:corg, un transfer acceptat devine acolo o ciornă; cu alte sisteme, iese din marql ca fișier.